Capitolul 9:Pop

Este de-a dreptul uimitor cata "intelepciune" se gaseste in cultura pop. Stiu ca e dubios ce spun dar asteptati sa ma explic.

In primul rand prin "cultura pop" inteleg mai tot ce nu este tehnic. Filme, jocuri, muzica si carti, animatii, benzi desenate, tot.

Prin "intelepciune" se va intelege, in cazul de fata, "chestii luate din fantastic, aplicabile in viata de zi cu zi"

Cateva exemple

Ce invatam din jocuri?

Shootere: mereu e cineva mai bun, mai rapid, cu reflexe mai bune si cu o arma mai mare; si colac-peste-pupaza, mereu a in spatele tau. (caz in care mie-mi place frecvent sa "double-back")

Strategie in timp real: best defense is a good ofense; niciodata nu ai la dispozitie suficiente resurse pentru ce vrei sa faci

Adventure/quests/puzzles: desi nu este motiv de mandrie, uneori ai nevoie de ajutor

MMORPG: daca injuri pe cineva (aka "taunt") cel mai probabil o sa sara la bataie; daca cineva sare la bataie, e mai simplu daca ai cativaprieteni cu tine (aka "party"); in caz de bataie, e bine sa fie cineva care sa poata incasa cativa pumni fara sa cada lat (aka "tank"); treaba merge mai bine cand grpul tau se concentraza pe cate un oponent pe rand; e o idee buna ca unii sa se ocupe cu "ocuparea" antagonistilor (aka "crowd control"); si la final, niciodata nu strica ba chiar e indicat sa ai pe cineva cu ceva cunostinte de prim-ajutor (aka "healer")

Browsergames: poti sa gasesti placere si satisfactie chiar si in chestii marunte

Multyplayer games: cineva mereu castiga

Ce invatam din carti?

raspunsul e simplu: multe! Cateva exemple personale

"Istoria culturii si civilizatiei": doar pentru ca toata lumea zice ca e plictisitor, nu inseamna ca trebuie sa fi de acord

"Potopul": Alexandre Dumas nu e singuru care a scris capa si spada cu fundal istoric; un singur om poate schimba soarta unei natiuni

"1984" si "Ferma animalelor": Big Brother IS always watching; Porcii conduc orice revolutie si orice regim post-revolutionar; Adevarul absolut este absolut modificabil (cu varianta "Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu"); Dragostea NU invinge orice obstacol

"Dune": Exista o alegere perfecta; Planuri ascunse in alte planuri (ascunse in alte planuri) sunt cheia succesului; Fanatismul religios invinge superioritatea tehnologica si militara; Bombele atomice se pot folosi la remodelarea reliefului; un sistem tripodic este cel mai stabil; "Mirodenia trebuie sa curga"; "Nu exista frica!/Frica este Ucigatorul-de Minte/Imi voi infrunta Frica/O voi lasa sa treaca prin mine, peste mine/ Si cand Frica va fi trecut, tot ce va fi rams/ voi fi Eu"

"Riverworld": Viata vesnica duce la nebunie; satisfacerea nevoilor de baza umane nu inseamna neaparat eliminarea motivelor de competitie si conflict

Ce invatam din filme (inclusiv seriale)?

Star Trek: Viitorul suna bine

Star Wars: "The ability to speak doesn't make one inteligent"; Binele invinge Raul invinge Binele invinge Raul; "Nu exista Emotie, exista Pace/ Nu exista Ignoranta, exista Cunoastere/ Nu exista Pasiune, exista Liniste/ Nu exista Haos, exista Armonie/ Nu exista Moarte, exista Forta"; "Pacea este o minciuna, exista doar Pasiune/ Prin Pasiune castig Tarie/ Prin Tarie castig Putere/ Prin Putere castig Victorie/ Prin Victorie mi se rup Lanturile/ Forta ma va elibera"; Chiar si printesele pot trage cu pusca; Han a tras primul (dar de fapt nu); "Let the wookiee win"

Battlestar Galctica(vechi): Toasters can kill

Battlestar Galactica (nou): Toasters can kill faster; Nu toti ingerii au aripi; si robotii pot fi alcoolici

Terminator: viitoru nu suna atat de bine

300: mai mult nu inseamna neaparat mai bun

Stapanul Inelelor: cartile au fost mai bune

Matrix: primul castiga ("Equilibrium" a fost ceva mai bun zic eu); viitorul suna asa cum vor masinile sa sune; aprent, mescalina este singurul mod de a zbura

Alien(s): Daca poti sa rezolvi ceva cu o bomba nucleara, fa-o!/ nu tot ce se naste din pisica mananca soareci (uneori mananca oameni)

Jesus Christ Superstar: Orice pare mai bun daca are si un cantec

A beautiful mind: Linia dintre geniu si nebunie este...ei bine uneori nu este

Andromeda: si navele au sentimente; un singur om poate schimba o galaxie (ma rog, 3 galaxi); pesimismul nu este o carcteristica de supravietuitor; "When the last sun dies out the only things still remaining will be Tyr Anasazi, the cockroaches and Dylan Hunt trying to save the cockroaches"

Silence of the lambs: Oamenii sunt mai buni cu Chianti

Passion of The Christ: Cartea a fost mai buna

Braveheart: Men can look good in skirts (stiu ca-s kilturi de fapt)

Ce invatam din muzica?

"Nothing else matters"

"Teacher, leave the kids alone"

"If you like it, then you should've put a ring on it"

"Gods made heavy metal"

"Que sera, sera"

"Treceti batalioane romane Carpatii"

"She's got The Jack"

"We got big balls"

"You've been a bad girl, Gaga"

"Nu raspuuunzi la iesemies"

"People are strange, when you're a stranger"

"Take out another loan to spend some more when you get bored"

"These boots were made for walkin' "

"I was made for loving you"

"You were made for loving me"

"If lead, will you follow?"

"Devil went down to Georgia"

"One dark night, she sliped her iron chain/ and off she ran to Hindustan/ and was never heard from again"

"Nu mai am tigari,/ Nu ami am tigari,/ Nu am ce fuma!"

"I don't like the drugs, but the drugs like me"

"O porumbita ca o bobita"

"Sarman canar"

"Oh flower of Scotland"

"For the land of the free,/ and the home of the brave"

"I'm a loser baby so why don't you..."

"Who the fuck is Alice?"

"Like a virgin"

"Stop te-tet-te-te-telephoning me-me-me"

"All I wanna do is *gunshot-gunshot-gunshot-gunshot* and take your money"

"I have you, babe"

"A friend in need is a friend indeed"

"I wanna rock"

"Invata de la toate"

Astea au fost doar cateva exemple.

Concluzia este ca, desi sunt considerate ca atare, filmele, muzica, cartile, serialele, animatiile, blogurile toate pot contine lectii valoroase de viata. Pana la urma ce conteaza de unde inveti ceva frumos sau ceva util? Eu cred ca mai mult conteaza sau ar trebui sa conteze ce inveti. Poti invata ceva din orice. Si pana si un calup publicitare poate sa-ti deschida ochii si sa te inspire

Acestea fiind spuse, ma duc sa mai invat ceva.

ps: hai sa facem postul asta mai interactiv! deci simtiti-va liberi sa postati exemple pe aceasi tema

III

"Cyn-" he almost cried for her again just as she walked into his office.
Dougan Alexandros, Chief Inquisitor for 14 years, awarded 7 times the "Mark of Exceptional Service". Dougan Alexandros, retired captain of the Continental Defense Force, decorated 15 times for his heroism and leadership during the First and Second Punic Wars. Dougan Alexandros, wounded over 47 times in the line of duty and credited with saving the lives of countles people under his command as well as with the dispatching of untold scores of adversaries. Dougan Alexandros, often left speechles by his secretary's entrances.
It wasn't an emotional attraction, or at least he didn't think it was. And it most certainly wasn't sexual lusting. It was...a mistery. Cynthia wasn't his idea of a potential mate, afterall. But as unsure as he was to the cause of this peculiar reaction, so painfully sure was he of it's existence. Not only that but the idea of such a mundane and readily available weekness made his spine curl.
"By the Archon, woman! Could you have taken longer?"
He managed to disguise his weekness with a pause that mimicked a man restraining his anger. Or so he thought.
"I'm-pause;swallow;pause-I'm sorry, sir" she said as she lowered her head, hunched forward ever so slightly and letting her arms fall alongside her body in a posture that screamed shame and remorse. It screamed so much shame and so much remorse that her lowered head managed the conceal the satisfied grin
"Gotcha again, you old softie..." she thought to herself.


- Posted using BlogPress from my iPhone

I.I.2

"...respectfully yours, Dougan Alexandros, Chief Inquisitor, 26th preceinct"
Reading reports out-loud is something that she had learned when si was young. Very young. And like most things we learn in our youth it has stuck with her until now.
She couldn't help but think that it was sortof childish to still be doing that.
"Cynthia! My office, now!"
The chief always did know how to make himself heard. Also, the chief was not the most patient of people, which was a nice way of saying that he could go toe to toe with a rabid wooffer.
She gently touched the pen ad as it was gently floating to its stand, she got up, straightened her dress and started walking the two or three steps that lead to the chief's office.
Just as she was almost into "the beast's lair" she decided to pause for a second. She ran her long, slender hands through her long hair a couple of times and undid a few buttons from her shirt.
"Always keep'em on their toes, as my nana used to say.... Ofcourse, she was talking about hunting wooffers...." she sais to herself as she pushed the door open


- Posted using BlogPress from my iPhone

I.I.

"yes, Headmaster, I understand perfectly! Rest asurred we'll spare no effort on-"
The globe goes dark.
"Damn Teachers they think they got a right to everything "
Dougan knew of course that the Headmaster wasn't just another arogant bastard. He was a poweful and influential man who for the first time in decades perhaps got hurt and remembered an all to common feeling: vulnerability.
Dougan turns to the window and spreads the blinds. A distant flash of lightning illuminates the thick cloud cover. Sometimes itseemed like rain was the constant backdrop of the cityscape.
With a bored, muffled sigh, he turns from the window
"Cynthia! My office, now!"


- Posted using BlogPress from my iPhone

Capitolul 8: Identitate

Imi plac jocurile video. Unu dintre jocurile care mi-a placut cel mai mult a fost si este "Longest Journey". In jocul asta este la un moment-dat o faza cand personajul principal este intrebat cine este si raspuns vine prpt si automatic in forma numelui. Interlocutorul insista, evident numele nu era raspunsul corect. Din nou nume, din nou intrebare. Pana cand protagonista cedeaza si incepe sa enumere nume, porecle pseudonime, realizari. Raspuns corect.
Asadar, eu sunt: om, tip, dentist, John, gras, pasionat de SF, inteligent, cu un talent la citit oameni, lenes, bun la dat sfaturi, prost la a urma sfaturi, calm, repezit, cinic, romantic, nepasator, nervos, nehotarat, campion national la rugby, prieten bun, bun ascultator, chel, gurmand, sensibil la caldura, rezistent la frig, heterosexual, amuzant, puternic, speriat de inaltimi, jucator de world of Warcraft, saritor, comod, social, anti-social, complexat de multe lucruri, necomplexat de multe lucruri, glumet, relaxat, guraliv, administrator al unei companii imobiliare, politic de dreapta,nervos, rabdator, monarhist....
Lista ar putea continua dar cred ca am mentionat lucrurile evidente sau importante sau ambele.
Asta sunt eu. Tu cine esti?


- Posted using BlogPress from my iPhone

Reclame

Da...deci....clar....Internetu nu este un mod de a relationa cu prietenii. Este un mod da a te pacali ca relationezi cu prietenii. hai sa ne strangem la o cafea/suc/bere si sa facem live photo-share, status up-dates si sa ne povestim ce am mai citit sau ce am mai vazut sau ce am mai facut. merge?

ps: mesaju asat in copy-paste peste tot pe unde am prieteni...ca telefonu era complicat, da sa tii minte pe site vorbesti cu cine aparent e simplu....frack me!

Capitolul 7: "Ridica-ma la cer...."

Droguri. Suna urat, nu? Nu e un cuvant pe care-l "trosnesti", de obicei, in mijlocul cinei in familie. (Si cum a fost ziua ta, scumpule?" "Cum sa fie, draga? Am fost la birou, m-am certat cu sefu, am iesit la o bere cu baietii dupa program, am bagat niste droguri si am venit acasa")

In dimineata asta m-am trezit cu o dilema logico-etica. De ce unele da si altele ba?

De ce este social acceptabil sa consumi alcool? Alcool este un drog. Este psiho activ. Creeaza dependenta, atat psihica cat si, partial ce-i drept, fizica. Abuzul de alcool are urmari grave atat asupra individului (iti face ficatul "prastie" pe termen lung) cat si asupra societatii (violente, accidente).

De ce este, aproape, la fel de social acceptabil sa fumezi? Nicotina este un drog. Este psiho-activa (mai corect spus are efecte asupra transmiterii impulsurilor nervoase, fiind prezenta in mod natural in organismul uman; aportul extra adus de tutun da echilibrul peste cap) si generatoare de efecte placebo (atat de multe incat personal ma intreb uneori daca sunt cu adevarat placebo). "Fumez ca ma relaxeaza" "Cand ma doare stomacu, daca fumez ma linistesc imediat" "Fumez ca ma ajuta sa ma concentrez" toate exemplele astea sunt luate de la fumatori inraiti sau nu. Creeaza dependenta si fizica (lejera ce-i drept) si psihica ("pot sa ma las oricand" ati auzit asta des?). Consumul in excess are efecte nocive asupra individului si mai putin asupra societatii (daca nu luam in calcul fumatul pasiv, maldarele de "chistoace" de pe strada sau mirosul caracteristic, apreciat de unii si urat de altii)

De ce nu fac aceasi analiza si pentru "drogurile consacrate" (ierburi, prafuri, fungi, produsi de sinteza etc)? pentru ca nu e cazul. Media le-a mediatizat destul si nu consider ca e nevoie sa le mai iau si eu la puricat. Dar in interesul corectitudinii, in principiu, tot ce se spune despre "drogurile consacrate" este adevarat. Toate au efecte psiho-active (ca doar d-aia sunt consumate). Toate dau dependenta (in grade variabile). Toate consumate in exces (in unele cazuri excesul vine de la sine si nu prea poate fi evitat) au consecinte nefaste pentru individ in principal si pentru societate secundar (nu cunosc multe droguri care sa determine comportamente violente. in schimb cunosc multe cazuri de violenta in vederea obtinerii "dozei")

Unde ramasesem? ah,da! La drogurile ne-consacrate. Numite uneori eufemistic "vicii"

Cafeaua e drog. E psiho-activa, provoaca dependenta si are efecte adverse asupra individului daca este consumata in exces. Nu am auzit inca, ce-i drept, de gasti de"cafegii" care sa dea in cap la oameni sau sa fure casetofoane din masini ca sa cumpere un pachet de cafea. Asa ca impactul asupra societatii e neglijabil

Ciocolata e drog. Da, da! Este. Este psiho-activa. Da si dependenta (poate nu de aceasi magnitudine ca altele din "lista", dar da). Consumul in exces are efecte adverse asupra individului si nu fa refer doar la ingrasare. Consumul de cantitati mai de dulciuri in general si de ciocolata in special are doua efecte psihice majore: "sugar-rush" (stare de hiper-activitate si sentiment de "bine" si energie crescuta) si "sugar crash" (starea letargica de dupa). Efectele astea doua sunt catalogate drept pop-science, adica sunt cu o idee peste "zvon" sau "vorba-n targ". Personal le-am simtit pe propria-mi piele.

Cam astea ar fi care ma rod cel mai tare acum

In niciun caz nu doresc "ilegalizarea" ciocolatei sau a cafelei. Nici nu vreau sa se poata cumpara cocaina de la supermarket.

Tot ce vreau este o recunoastere. Ceva de genul "Da, stim ca si astea sunt droguri dar noi credem ca astea nu ar trebui sa fie ilegale pentru ca . Pe cand astea , noi consideram ca ar trebui reglementate si eventual unele sau toate "ilegalizate" ". As vrea sa nu mai fim imbatati cu apa rece (ne imbatam si singuri si ne mai imbata si altii)

Adevarul este, crud sau nu, ca peste 90% din populatia planetei este dependenta de ceva. Legal su ilegal, substanta sau actiune conteaza mai putin zic eu. Ce conteaza este sa incepem sa spunem lucrurilor pe nume

Capitolul 6: Simplitate

Uneori am pofte. Poftele sunt diverse. Uneori poftele mele sunt foarte "stomacale". Alteori am pofte mai "carnale". Se intampla sa am si pofte spirituale.

De exemplu, astazi m-a lovit o pofta de simplitate. Nu ma refer la simplitate a traiului sau de simplitate in gandire (sora cu retardarea). Ma refer la o alta simplitate. O simplitate a intrebarilor.

Frecvent imi pun intrebari existentiale, ca si multi altii presupun. Intrebari despre originea universului, despre inceputurile vietii, despre posibilitatea vietii in spatiu extraterestru, despre natura timpului. Si altele asemenea. Uneori imi place sa ma pierd cu orele in gandire solitara, meditatnd la intrebarile astea. Alteori ma pierd cu orele in discutii cu prieteni despre aceleasi intrebari. Uneori pare ca ajung la un raspuns satisfacator, doar ca sa renunt la el la urmatoarea discutie pe aceasi tema. E frustrant uneori sa nu poti sa ai un raspuns final si satisfacator. Dar realizez ca oamenii isi pun intrebarile astea sau altele de acealasi gen de sute sau mii de ani si nimeni nu a reusit sa dea raspunsuri permanente, asa ca nu ma simt prea rau ca nu reusesc eu unde Omenirea a dat gres milenii de-a randul.

Avand acestea in minte, revin la dorinta de simplitate. Astazi m-am trezit cu o dorinta de simplitate. Simplitate a intrebarilor si simplitate a raspunsurilor.

"Vreau sa cred!". Cam asta ar fi concretizarea si rezumarea simplitatii dorite de mine astazi. Vreau sa cred sau mai bine zis sa pot sa cred macar unul din raspunsurile universale la care adera atat de multi oameni. Raspunsuri de genul "Dumnezeu" sau "extraterestrii" sau "statistica". Toata viata mea constienta nu am putut adera in totalitate la una din aceste "teorii universal valabile". Nu am de gand sa intru in detalii pro si contra pentru ca si asa am o tendinta de a face postari foarte lungi si daca ma apuc sa comentez pe tema asta ma apuca 2011.

Astazi m-am trezit dorind, aproape tanjind dupa smplitatea si, pana la un anumit punct, linistea oferita de apartenenta la o "teorie uneversal valabila". As vrea sa fiu macar o zi unul din oamenii care sunt ferm convinsi ca Divinul exista, ca totul are un rost si un scop si ca fiecare persoana este parte a unui Plan Divin la scara cosmica. As vrea macar o zi sa fiu unul din oamenii care traiesc cu o convingere de neclintit ca oamenii sunt progenituri a unei rase super-avansate de creaturi spatiale care vor veni sa-si revendice copii rataciti si ne vor ajuta sa rezolvam toate problemele si toate dilemele. As vrea macar o zi sa pot sa bag mana-n foc ca absolut totul este guvernat de statistica si probabilitati si ca astfel nu are sens oricum sa ne facem griji pentru nimic deoarece totul si absolut totul este un joc de zaruri cosmice pe care nu avem inca intelectul sau uneltele sa-l intelegem pe de-a-ntregul.

Cam asta as vrea sa pot crede astazi. Dar nu pot. Ceva inauntru meu tot gaseste nod in papura la fiecare si oricare "explicatie general valabila". Si atunci ce sunt? Credincios, clar nu sunt. Ateu convins, nu intru-totul. Descendent al unei civilizatii marete pan-galactice? Da de unde....

O combinatie a lor? Un fel de ghiveci de convingeri?

Nu! Nu stiu ce sunt, dar simt ca nu sunt ceva atat de simplu incat sa fiu incadrat cu usurinta intr-o categorie definita perfect.

Si atunci, daca nu sunt ceva simplu, de ce sa am o viata simpla?

Doar pentru ca iarba pare mai verde de paltea cealalta a gardului nu inseamna ca si este mai verde.

Imi place viata mea complicat si complexa. Cu tot cu intamplarile "random" si coincidentele ciudate. Cu tot cu intrebarile imposibile si raspunsurile banal de simple. Cu tot cu bucuri si deceptii, mici sau mari, rare sau dese. Cu incertitudinea zilei de maine si cu fluiditate zilei de ieri.

Pana la urma daca asa avea de ales intre viata mea si o viata mai simpla as alege ce am deja, chiar daca stiu ca vor exista mereu zile ca cea de azi in care tanjesc dupa ceva mai simplu.

Capitolul 5: "OOO, ce scumpica e...."

Da. Sunt nervos. Sunt nervos in principal din motive personale. Sunt nervos in secundar pentru ca vad un fenomen care ia amploare si pe care nu-l inteleg.

Este vorba de site-uri cu/despre pisici. Da, pisoi...pisoiashi...etc. Nu am luat-o razna si nu am nimik cu saracele animale. Am si io un specimen care imi face creierii praf ca intra des in calduri si miauna ca un apucat la ore in-umane. Dar el, motanu, e un animal si oricat m-ar deranja nu o sa-i reprosez in mod serios ca face ce este natural pentru el.

In schimb socio-patii astia care fac unele site-uri cu/despre pisici ma baga in boala. O sa incerc sa nu dau nume ("bad publicity is still publicity").

Initial am aflat de unii care aparent sunt marisori. Aia de iei o poza, ii trosnesti un comentariu semi-amuzant si intr-o engleza de balta si iacata ce poanta faina facusi. Si dupa ce postezi minunatia la ei pe site o droaie de schizofrenici (daca nu ma-nsel asa se numeste cand o persoana o ia pe aratura si incepe sa se creada cal, magar...pisica) incep sa lase commenturi in aceasi engleza de balta si se bat cu mana (ei ii zic "labutza") pe burta ca ce grozavi si ce inteligeti "este" ei. Ce m-a facut sa urmaresc, spre rusinea mea, site-ul cu pricina ceva timp, a fost credinta mea eronata ca oamenii aia sunt defapt niste avangardisti. Ca si-au creat o comunitate care este libera si care are reguli mult mai laxe si este mai permisiva decat societatea "mainstream". Vai cat de tare m-am inselat! limbajul lor desi parea liber construit si organic de fapt este chiar fosrte rigid si necesita propria pagina explicativa. Regulile nu sunt nici pe de parte laxe. Cat despre permisivitate, ia-o de unde nu-i!

Ultima astfel de pagina care de altfel a si umplut paharu, este un manifest contra folosirii lutului sintetic in tavitele pisicilor. De acord! total de acord! Iubesc animalele si sustin orice campanie care imbunatateste conditiile lor de viata. Problema e ca site-ul (care se crede foarte "underground") este conceput, realizat si administrat de...ati ghicit! pisici! da. Sunt niste unii care se cred pisici. Si sunt cititi si lise lasa comentarii de catre oamenii care si ei scriu ca si cum ar fi pisici.

Ce-i si mai amuzant la oamenii astia nu e ca au inceputu de comportament sociopat. Nu, nici pe de parte! Cel ami amuzant este ca ei, ca oameni care au pisici si vorbesc in locul pisicii (adica actioneaza ca o portavoce pentru patruped) nu au nicio problema in a se considera manipulati, controlati, fermecati, ghidati de pisica lor. Astia sunt niste oameni care de buna voie si nesiliti de nimeni admit ca un mamifer oarecare le este superior evolutiv.

Asta e momentul in care imi pun intrebari daca nu cumva exagerez. Adica, ce? Daca niste unii vor sa se creada pisici? Nu fac rau nimanui, nu? Si si mai mult, nu cumva sunt paranoic? Nu am dus pana la extrem un rationament? Nu cumva am facut niste salturi logice maricele ca sa ajung la aceste concluzii?

Raspunsul la aceste intrebari este: "Nu. Imi. Pasa!!" Prefer sa fiu eu nebun si sa ma agit degeaba decat sa observ cum un numar foarte mare de oameni o iau razna si sa nu fac absolut nimic

Capitolul 4: "...in caz de urgenta, sunati la 112"

Cel mai nasol e cand vrei sa-ti exprimi niste sentimente, niste nelinisti, niste trairi interioare, ma rog niste chestii d'ale tale care nu prea iti dau pace si cand te pui in fata faptului, realizezi ca nu poti sa legi 2 cuvinte.

E foarte frustrant.

Poate (adica sigur) inca nu am atins un nivel suficient de "ceva" ca sa pot sa-mi astern in vazul lumii sentimentele. Nici macar nu sunt sigur ca ar trebui sa ating vreodata nivelul asta. Dar ceva in mine imi sugereaza ca nu tocmai in regula sa nu poti exprima propriile-ti sentimente sau frici sau alte asemenea trairi interne. Si nu e vorba doar de sentimente negative. Am aceleasi probleme, mai rar ce-i drept, si cu trairile pozitive.

Ca sa ma fac mai bine inteles e ca si cum eu as fi de fapt o masinarie. Cineva, a venit la panou de comanda, a trecut functiile de "trairi interne" pe "rulare in fundal", a parolat tot sistemu si s-a dus dracului. Undeva in mintea mea este un blocaj. Nu stiu sigur de unde e, nu stiu cine l-a pus acolo. Cel mai grav e ca nu stiu cum sa trec de el. Nici macar nu stiu daca e normal sa-l am. Din pacate masinaria asta care-s eu, n-a venit si cu manual de utilizare si nici instructiuni de intretinere.

Nu asta e de fapt chestia despre care vroim sa ma exprim. Am crezut ca daca elaborez un pic introducerea, poate reusesc sa ating si miezu probleme. Da' de unde! De fiecre data cand incerc sa leg 2 cuvinte despre tema principala, raman far cuvinte de legat. Si sa incerce cineva sa comunice fara cuvinte (chiar si limbaju semnelor e tot o reprezentare a unor cuvinte). Deci sa comunic prin cuvinte nu pot. Ce pot sa fac? sa comunic precum animalele? Da, ar fi o idee. hai sa vedem cum ar suna::.....

Nu.

Tot nu merge. Tot tre sa fac cuvinte si fraze si....

Pana la urma cred ca o sa inchei in curand capitolul asta. Nu pentru ca nu as avea ceva de spus. Din contra: pentru ca nu reusesc sa spun ce as avea de spus. Si devine frustrant. Si devine si stresant. Si mai ales, devine plictisitor.

Asa ca voi exprima concluzia.

Ceva in mine nu functioneaza cum trebuie. Si nu merge rezolvat cu metode de "auto-diagnostic si auto-reparare". Cu alte cuvinte, "Aceasta unitate doreste sa raporteze probleme grave de functionare."

Io zic ca asta ar fi o urgenta. Asa ca.....acum inchei si sun la 112.

p.s.:aia de la 112 au zis ca-s nebun si ca sa nu ma mai tin de prostii. Pai d'aia platesc io impozite? sa ma ia serviciu de urgente la misto?? daca vroiam sa fiu luat la misto, ma duceam frumusel la OTV si vorbeam despre "puterea vindecatoare a lutului subcarpatic cand este iradiat de particule de pulbere radioctiva de la reactorul secret din Hamangia".....

Intermezzo

"..e inca intuneric.." Asta a fost primul lui gand in ziua aia. Tehnic vorbind, inca avea ochii inchisi cand a gandit asta dar acest lucru nu poate schimba realitatea cruda: era inca noapte. Cu sfortari supraomenesti aproape, reuseste sa-si deschida ochii. Primul intinct a fost de a se intinde, precum obisnuia sa faca acu multi-multi ani pana ii trosnesc toate incheieturile. Dupa care si-a amintit ca de ceva timp nu mai doarme singur noaptea. Femeia asta, pe care o iubeste, i-a fost alaturi prin atatea lucruri incat nu mai poate concepe viata fara ea. Cu atat mai putin ar putea concepe sa o trezesca in mijlocul noptii doar pentru ca el vrea sa se intinda.

Se ridica incet din pat. Ochii deja i s-au acomodat cu luminozitatea scazuta. Pe un scaun din apropierea patului e un halat. Inca usor toropit se impleticeste pana la scaun si ia halatul. E moale. E foarte moale. In alte circumstante ar fii adormit infofolit in halat pe fotoliu. Dar nu si acum. Iese din camera facand cat mai putin zgomot posibil. Culoarul in care a ajuns e slab iluminat dar totusi mult mai luminos decat camera din care tocmai a iesit. Si fara sa realizeze, se starmba la toti oamenii pe care ii intalnea pe hol, in parte pentru ca era adormit, in parte pentru ca incerca sa-i recunosca. "Ce-or crede despre mine?" Nu avea cum sa nu se intrebe asta, fiind pe deplin constient ca se stramba la niste oameni pe care abia daca ii cunoaste. Si cu toate acestea cumva, la un nivel subconstient nu prea ii pasa.

Dupa ceva timp ajunge in fata biroului. Cumva ideea asta de a locui in aceeasi cladire unde ai si biroul nu i-a suras niciodata. Dar de vreme ce astea sunt regulile jocului a trebuit sa le accepte.

Langa usa biroului, un timp cu o serviata in mana stanga sta parca inghetat in timp.

Biroul in care tocmai a intrat este biroul lui. Este biroul lui de cateva saptamani dar inca suna ciudat cuvintele "Asta e biroul meu. Noul meu birou" Desi mai vazuse biroul de cateva ori inainte sa-l "ia in primire" nimic nu-l pregatise pentru senzatia apasatoare care parca a venit la pachet cu biroul. Pe un fotolui, intr-un colt se afla o chitara.

"Aici erai...." Se gandi in timp ce se indrepta spre instrumentul in cauza. Chitara se potriveste in mainile lui parca ar fi fost facuta la comanda.

"Ar trebui s-o reacordez zilele astea" Se gandea in timp ce degetele alunecau intre acorduri.

"Inca un muzician de week-end" Gandul il face sa zambeasca. Nu era singurul ocupant al biroului pasionat de instrumente muzicale. Oamenii care au lucrat in biroul asta au avut pasiuni multe si diverse.

La un moment-dat, usa se deschide. In birou intra o tava. Tava urmata indeaproape de o doamna cu o expresie destul de iritata pe care incerca sa o ascunda. Din pacate nu-i reusea prea bine. evident faptul ca trebuia sa fie aici, la ora asta nu se aflase in planuriel ei cand se culcase in seara din-nainte

"Cafea, domnule?"

"Mersi, Maria. Las-o pe birou"

"Da, domnule. Mai doriti si altceva, domnule?"

"Nu. Nu e nevoie. Si scuze ca te-ai trezit cu nopatea-n cap din cauza mea"

"Astea-s regulile, sennor...err...domnule" Asta a fost primul indiciu al descendentei ei latino-americane...evident, in afara de nume

"Da...stiu....astea-s regulile....reguli...protocoale" Restul replicii o continua in gand "La naibea cu toate astea! Prostii fara sens si fara noima!"

Cafeaua era excelenta. Ca de obicei

"Cafea neagra..." gandii si incepu sa zambeasca "Cafea neagra pentru un om negru" amestecul de ironie a sortii si ora total inumana aproape ca l-au impins sa izbucneasca in ras

"Domnule?!" zise silueta care parca aparuse de nicaieri in birou

"La naiba! asta de unde a mai aparut??" Se gandii in timp ce lasa cafeaua pe birou, si se intorcea spre silueta, incercand sa-si stearga zambetul de pe buze. Penumbra biroului facea acest lucru sa fie total nenecesar

"Scuzati-ma ca va deranjez domnule"

"Da.."incerca sa-si aminteasca numele persoanei din fata sa

"Da, Daniel, cu ce te pot ajuta?"

"Domnule ma gandeam ca daca tot v-ati trezit, am putea revizui agenda dumneavoastra pe ziua de azi"

"Daniel e un om bun. Dar uneori e prea concentrat pe munca lui" se gandii

"Nu, Daniel. Inca nu. Sincer cred ca in momentul asta ai vorbii singur"

"Dar domnule, asa am castiga niste ore pretioase fata de program si avand in vedere agenda dumneavoastra incarcata ma gandeam ca..."

"Daniel! Pentru numele lui Dumnezeu! Lasa-ma sa-mi beau cafeaua! Vorbim un pic mai incolo"

"Desigur domnule, cum spuneti dumneavoastra"

"Esti un om bun, Daniel. Dar uneori munca si agenda zilnica nu este totul..."

"Multumesc domnule, dar asa sunt eu....desigur daca imi ordonati sa ma schimb..."

"Glumeste...sigur glumeste...desi...nu poate sa fie atat de ingust la minte" se gandea uitandu-se la domnul Daniel care statea inca in dreptul usii gata sa iasa

"Nu. Nu cred ca e nevoie de asta. Doar lasa-ma sa-mi termin cafeaua de dimineata"

"Desigur domnule. La ce ora sa revin"

"Te chem eu, ok?"

"Da, domnule"

"Buna cafea"

"Oare cat o fii de fapt ceasu?" si in timp ce se intreba asta privirea ii aluneca inspre ceasul de birou

"Devreme...foarte devreme"

"Daca tot sunt treaz, hai sa-mi incep ziua. Pana la urma daniel avea dreptate"

"Daniel?! Pot sa vi in birou la mine te rog" zise incet in intercom

"Cum zic francezii?" se gandea in timp ce-si astepta secretarul "ah,da: Noblesse oblige"

Daniel tocmai intra in birou cand ochii omului de la birou alunecau inspre mapa de pe suprafata brioului de lemn masiv

"Domnule..." iar continuarea venii la unison. Daniel o zise cu voce tare in timp ce omul de la birou o citi in gand de pe coperta mapei

"Presedinte al Statelor Unite"

Capitolul 3: "Hobbyurile mele includ muzica, cartile si pacea globala"

Beati pauper spiritu. In traducere, fericiti cei saraci cu duhul. Mai demult nu intelegeam de ce un om "sarac in spirit" ar fii un om fericit. Imi era imposib sa pun "=" intre mediocru (cam asta inteleg eu prin "sarac cu duhul", luand in considerare mai toate nuantarile ce merita considerate) si fericit. Intelegeam, ca si acum, de ce un om inteligent ar putea sa fie un om fericit; la fel si un om intelept, sau un om spiritual, sau un om priceput.
In ultima vreme, insa, incep sa intelg. Inteleg ca nu inteleg ce inseamna cu adevarat sa fii fericit. dar inteleg ca nu sunt tot timpul fericit. Sunt momente in care ma simt foarte aproape. De cele mai multe ori se intampla in compania prietenilor. Uneori si cand sunt singur, eu cu gandurile mele.
Muzica ma face fericit. Asta pot s-o spun cu claritate. Nu orice fel de muzica. Trebuie sa "rezoneze" cumva cu "eu-ul" meu din moemntul respectiv. Dar per ansamblu pot spune ca muzica are un potential de a ma face fericit.
Cartile ma fac fericit. Cartile "artistice" (ce numeam in liceu "beletristica"...ce denumire fada si lipsita de imaginatie), cartile "profi" (manuale si altele asemena) cam orice fel de carte cam in orice fel de format ma aproprie mai mult sau mai putin de fericire. De fapt, nu numai cartile....Corect ar fii sa zic ca afluxul de informatie ma face fericit. Cunoasterea ma face fericit (sau ma aproprie de fericire). Cunoasterea despre oameni (cunoscuti sau nu), despre evenimente, situatii, idei. Cunoasterea despre mine ma face poate cel mai adesea sa ma aproprii de fericire (aici as include materialele "artisice").
Pacea ma face fericit. Pacea mea, pacea altora pacea in general ma face fericit. Urasc conflictele. Cel mai mult ma intristeaza cand aflu despre situatii in care conflictul ar putea fii sau ar fii putut fii evitat si cu toate astea, nu a fost. Inca nu am descoperit motivatia care sa faca nasterea sau perpetuarea unei stari conflictuale de preferat unei rezolvari "pasnice". Sunt o fire pasnica. Mai putin atunci cand nu vad o rezolvare non-conflituala. Dar nici chiar in astfel de cazuri nu as alege sa mentin starea conflictuala mai mult decat este absolut necesar.

Mai sunt cateva lucruri care ma fac sa ma apropii de fericire, dar care nu le pot incadra in categoriile de mai sus. Petrecutul timpului cu prietenii, clar. Sunt o fire foarte sociala si sociabila (cred, sper). Alte ar fii micile obiceiuri si tabieturi: scufundarea comleta in apa cand fac baie, scobitul in urechi (suna dubios dar e aproape orgasmic uneori...), dormitul pe iarba, suflulul vantului din fata, burgerii de la Burger King, pizza de la Jerry's, cafeaua de dimineata, whisky cu 2 cuburi de gheata, berea neagra, masajul (si sa fac si sa-mi fie facut) si sunt sigur ca mai sunt si alte lucruri minore dar care ma aproprie de fericire.

Un lucru aparte care trebuie neaparat mentionat si care in niciun caz nu-l pot cataloga ar fii dragostea. Dar problema cu dragostea e ca uneori doare. Dragostea de toate felurile. Mdaaa......scuze dar momentan nu prea ma simt gata sa vorbesc (sau sa scriu) despre asta. Poate pe viitor....

Si totusi, ignoranta = fericire. Cum? Pai, e simplu. Adica asta e constanta care face ecuatia posibila. Simplitatea. Ignoranta inseamna intr-un fel trairi simple. Asta duce la o fericire simpla.
Ignoranta = trairi simple
trairi simple = fericire simpla
fericire simpla = fericire (oricat de maret as vrea sa rationalizez, fericirea simpla e tot fericire)
in concluzie ignoranta=fericire

Si acum problema mea existentiala pe ziua de azi. Nu pot sa fiu ignorant. Asta inseamna ca nu pot sa fiu fericit??

Capitolul 2: Microcosm

uneori cel mai greu e sa incepi. Asa ca acest paragraf nu are absolut nicio legatura cu ce vroiam sa discut in postul asta (sincer cineva ar trebui sa bage in limba noastra care e o comoara niste cuvinte noi). Nu numai ca nu are noima dar este "o bataie de camo" de nota 13 (pe scala de la a la z).

Acestea fiind spuse va urez noapte buna si.....STOOOOP! (i luv pseudo-schizophrenic behaviour!!)

Deci, (nu e corect/frumos sa incepi cu "deci". so what?) ziceam in titlu ca as vrea sa vorbim despre microcosmuri. Asta nu inseamna ca o sa si vorbim despre ele dar ar fii de preferat.

Ca sa intelegeti de unde si pana unde imi venii mie asa din albastru cerului sa vorbesc despre microcosmuri. Aseara dupa ce mi-am luat "drogul" (o sa elaborez in viitor, promit) am dat sa ma culc. Si cum dadeam io asa de incepuse sa ma doara capu, ma trezesc (ironic, nu?) ca dau drumu la TV. Si la TV era un film. Si filmul era "Aliens" (http://www.imdb.com/title/tt0090605/). Si eu m-am uitat

Si uitandu-ma eu la film am realizat ceva despre natura umana. Da, stiu ca e vorba de un film si ca personajele sunt arhetipuri umane tocmai pentru a se putea spectatorul identifica mai bine cu ele. Dar nu asta e treaba. Nu aveam de gand sa demonstrez ca un film din '86 a raspuns la o intrebare milenara. Ar fii fost stupid!

Ce am realizat eu despre rasa umana are legatura cu intrebarea milenara mai sus mentionata dar inca nenumita: Omul, ca specie, este eminament bun sau rau? ("Is man inherently good or evil?")

Am realizat ca raspunsul la intrebarea asta nu e in cartile filozofilor (incep sa simt a briza cum ma gadila la pene), nu e nici in filmul de mai sus (briza se inteteste) este tocmai in blogul asta! (Na, ca m-am umflat singur in pene si acu imi iau zboru). Cu alte cuvinte, raspunsul la intrebarea daca specia umana este buna sau rea in starfundul sufletului este: Da!...Nu!....Poate?!
Mai in gluma mai in serios, si lasand umflatul in pene la o parte, filmul ala m-a ajutat sa inteleg ca nu exista un raspuns clar, scurt si la obiect la intrebarea asta. Nu exista nici macar un singur raspuns.

Revenind la ideea de microcosm. Considerand filmul respectiuv ca un microcosm al lumii reale, am intalnit cele mai mari calitati dar si cele mai odioase defecte ale rasei umane. Apatie, devotatment, incredere, lacomie, eroism, lasitate, abnegatie, depresie si lista poate continua. Si ce e cel mai interesant sau inspaimantator in acelasi timp este ca toti suntem asa. Toti avem in diverse masuri aceste calitati. Iar comportamentul nostru intr-un moment-dat este rezultatnta amestecului asta de caracteristici. Poate ca nu spun nimic nou pentru unii dintre voi ("Da, John! Puii mei, mai citeste si tu niste carti, frate!! ce vii cu idei d'astea de anu intai semetru 1?!?"). Dar este ceva nou pentru mine. Vedeti voi pana de curand credeam ca oamenii au o calitate dominanta stabila in timp dar nu neaparat permanenta sau de ne-modificat. Mai nou, consider ca personalitatea umana este de fapt un melanj de stari si caracteristici aflate intr-un echilibru instabil iar din "lupta" continua dintre ele si din raportarea la mediu rezulta comportamentul individului.

Cat despre bunatatea sau rautatea umana, n-am un raspuns pentru voi. n-am unul nic pentru mine.
In strafundul fiintei mele, cred si imi doresc ca omul sa fie bun. studiile recente au demonstrat ca atunci cand oamenii coopereaza sunt eliberati hormoni care dau o stare de fericire si de bine. Astfel, se considera mai nou ca hoinidele in general si Homo Sapines Sapiens in particular ar fii "hard-wired" ( scuze, nu stiu cum sa traduc asta..."presetat" ar fii o idee) sa coopereze unii cu altii.
De multe ori insa realitate aimi dovedeste ca poate nu este asa. Dorinta, de fapt imboldul, de a face ceva ce stim sigur ca ne este interzis este demonstart a fii prezent in comportamentul uman inca din copilarie. Pericolul, situatiile stresante, sperieturile, amanti/amante abuzive, violuri, omoruri, furt, delapidari de fonduri toate astea se traduc in corpul omenesc printr-un singur cuvant: ADRENALINA. Si adrenalina e buna...e ca un drog...iti simti mainile si picioare mai reci un pic si totul devine clar; iti simti fiecare muschi ca e gata de actiune si iti place...iti place foarte mult. Si daca iti place foarte-foarte mult si nu ai cum sa ajungi la ea prin metode "acceptate"? daca montagne-russe-urile devin banale? Daca violenta virtuala nu te mai satisface?Daca.....daca ai lua masca aia de schi si ai intra intr-o banca....nu vei rani pe nimeni si nimeni nu va fi ranit....va fii doar distractie nevinovata...nu? poate ca nu...

"Savanticeste" vorbind omul are in el circuitele necesare de a fii eminamente bun dar potentialul de a fii eminamente rau.....

Nu am de gand sa inclin balanta in nicio parte. Eu raman la "credinta" mea ca omul a evoluat (scuze creationistilor, dar Doamne-Doamne nu a facut omu din lut+suflu Divin) pentru a coopera si ca rezultat direct cred ca omul, in adancul sau este bun.

Si toata discutia asta (monolog pe care ar fii tare sa-l tranformam in dialog si pe urma in discutie) a pornit de la faptu ca eu nu aveam somn azi-noapte...sau azi-dimineata....

Multam fain pentru lectura si va mai astept p'acilea

Capitolul 1: Omul cu gogoasa

Cu totii avem lucruri preferate. Suntem toti fani a ceva sau ai cuiva. Avem companii preferate, filme preferate, produse preferate, etc.
Avand acestea in minte, v-ati intrebat vreodata de ce "ceva-ul" preferat se comporta uneori bizar?
De exemplu, va ofer pentru contemplare contemplativa un caz relativ recent; Apple lanseaza un nou produs. Vorbesc despre "The iPad" http://www.apple.com/ipad/
Personal mi se pare o chestie dubioasa. Dincolo de numele care duce gandul la produse destinate igienei feminine, designul il consider lipsit de inspiratie iar dotarile tehnice ma lasa nesatisfacut. Asa ca m-am gandit "De ce Apple?? De ce ati scos pe piata asa ceva?"
Cu voia dumneavoastra va prezint motivatia din spatele iPad-ului si a altor decizii ce aparent sunt lipsite de sens
Imaginati-va o sedinta la o multinationala. Sunt prezenti toti conducatorii de departamente. Pe ordinea de zi este lansarea unui nou produs. Atmosfera este tensionata si se pun in discutie probleme majore. De cateva ori consilul director chiar pune in discutie revocarea din functie a conducerii. Secretarele deja fac scurta la mana "stenogramarea" sedintei. Aerul e imbacsit de mirosul amestecat de fum de trabuc, tigari de toate formele si marimile, aroma de cafea ieftina parfum amestecvat cu sudoare si aroma bine-cunoscuta din anii de facultate de "neuroni parjiti". Discutia pare ca nu se va termina niciodata. La un moment-dat, chiar cand Directorul executiv, extenuat de stress da ochii peste cap si dupa ce penduleaza de cateva ori inainte si inapoi lasa sa i se prabuseasca capul de masa de sedinta, se intampla ceva neasteptat.
Chiar in momentul in care capul Directorului impacteaza masa, facand toate cestile sa tresara si mici aburi de scrum si fum sa se ridice din scrumierele prea-pline, usa de la sala de sedinte se deschide. O lumina calda invadeaza camera. De undeva din departare se aude un sunet de harpa si niste trompete in surdina. Chiar si sunetul de ciocan pneumatic, de la echipa de muncitori care lucrau la nivelul starzii la niste conducte din subteran, care servise drept fundal sonor al sedintei pana atunci, amuteste. In spatiul usii se prefigureaza o silueta majestica. Un miros cald de paine proaspata, lapte si scortisoara se prelinge in sala de sedinte, acoperind instant toate celelalte "arome" si atatand imagini calme din copilarii de mult apuse in mintile celor prezenti.
Toata sala se intoarce la unison spre silueta din usa care parca emana valuri de calm si in acelasi timp de "awe". Timpul parca sta locului. Muzica apropae angelica se aude din ce in ce mai aproape si toata sala e acum invalurita de lumina galbena si de mirosul acela imbietor de paine proaspat scoasa din cuptor.
Silueta majestica paseste in camera!!
Si intr-un val de senzatii, timpul revine brusc la cursul sau normal. Lumina calda dispare in trmuraturile neonului de pe hol, muncitorii din strada incep iar sa "cante" la ciocanul pneumatic din dotare si toata sala se uita cu ochii mari, imprumutati parca din serialele de animatie japoneze la persoana ce sta acum in sala de sedinte
Total anticlimactic, persoana ce sta un sala de sedinte acum este un tanar la inceput de varsta a doua, in pantaloni trei sferturi kaki, sandale, un tricou alb peste care atarna o camase viu colorata. In mana stanga tine un pahar cu un lichid alb, probabil lapte. in mana stanga tine o jumatate de gogoase cu glazura de ciocolata, ciocolata care cumva a curs pe jumatate din atebratul personajului.
Omul clipeste de doua ori, inghite bucata de gogoasa pe care o avea in gura, cu *gulp* destul de sonor si zice:
Ba, io zic sa-i zicem iPad....
Ia o gura de lapte, se intoarce si iese din camera de sedinte.

Capitolul !

Cineva, candva, undeva, cumva (nu conteaza, azi, pe fb, destul de usor) m-a convins sa ma apuc de facut un blog.
Initial am zis "Da!! super smeker!! o sa fac un blog! si o sa fie genial si o sa fie citit mai inati de toti prietenii mei si pe urma o sa i se duca buhul si o sa-l citeasca si mai multa lume si si mai multa pana cand Obama va refuza sa se scoale de la micul dejun pana cand ofiterul CIA responsabil cu opinia globala (o sa-i spun Nelutu de acu incolo), asa deci pana cand Nelutu nu-l informeaza despre commentul lu Medvedev la ultimul meu post de pe blog".
Apoi am mai luat o gura de cafea, cel putin cred ca era cafea...adik am gasit-o in cafetiera, era neagra si nu se lipea de peretii canii...i think i'm safe. Deci dupa cum ziceam, am luat o gura de cafea si mi-am revenit la realitate: "Cum sa fac io un blog?? adik cu totii tinem minte (o sa numesc asa "pluralul schizofrenoid") proiectul "Diary-2001" si frustrarile ce i-au urmat esecului sau inevtabil. Sigur, din exuberanta o sa scriu cateva post-uri, cativa prieteni bine-intentionati o sa le citeasca, o sa ne amuzam cu totii si pe urma o sa ma apuc de ceva mai intersant...oare asta inseamna ca a am ADD la nivel macro? exista ADD la nivel macro? adica stiu sigur ca tehnic vorbind ADD nu exista ca "medical condition dar...look at the kitty!...."

10 minute de "cognitive tug-of-war" mai incolo scriam ce ati citit pana acu.....

Acesta s-a vrut a fii primul post al primului *cough!*bullshit*cough!* meu blog. Dupa cum se poate vedea, este un rasunator esec. asa ca o sa-l consider "the pilot".

Urmeaza primul post adevarat. va dorim vizionare placuta!