Se ridica incet din pat. Ochii deja i s-au acomodat cu luminozitatea scazuta. Pe un scaun din apropierea patului e un halat. Inca usor toropit se impleticeste pana la scaun si ia halatul. E moale. E foarte moale. In alte circumstante ar fii adormit infofolit in halat pe fotoliu. Dar nu si acum. Iese din camera facand cat mai putin zgomot posibil. Culoarul in care a ajuns e slab iluminat dar totusi mult mai luminos decat camera din care tocmai a iesit. Si fara sa realizeze, se starmba la toti oamenii pe care ii intalnea pe hol, in parte pentru ca era adormit, in parte pentru ca incerca sa-i recunosca. "Ce-or crede despre mine?" Nu avea cum sa nu se intrebe asta, fiind pe deplin constient ca se stramba la niste oameni pe care abia daca ii cunoaste. Si cu toate acestea cumva, la un nivel subconstient nu prea ii pasa.
Dupa ceva timp ajunge in fata biroului. Cumva ideea asta de a locui in aceeasi cladire unde ai si biroul nu i-a suras niciodata. Dar de vreme ce astea sunt regulile jocului a trebuit sa le accepte.
Langa usa biroului, un timp cu o serviata in mana stanga sta parca inghetat in timp.
Biroul in care tocmai a intrat este biroul lui. Este biroul lui de cateva saptamani dar inca suna ciudat cuvintele "Asta e biroul meu. Noul meu birou" Desi mai vazuse biroul de cateva ori inainte sa-l "ia in primire" nimic nu-l pregatise pentru senzatia apasatoare care parca a venit la pachet cu biroul. Pe un fotolui, intr-un colt se afla o chitara.
"Aici erai...." Se gandi in timp ce se indrepta spre instrumentul in cauza. Chitara se potriveste in mainile lui parca ar fi fost facuta la comanda.
"Ar trebui s-o reacordez zilele astea" Se gandea in timp ce degetele alunecau intre acorduri.
"Inca un muzician de week-end" Gandul il face sa zambeasca. Nu era singurul ocupant al biroului pasionat de instrumente muzicale. Oamenii care au lucrat in biroul asta au avut pasiuni multe si diverse.
La un moment-dat, usa se deschide. In birou intra o tava. Tava urmata indeaproape de o doamna cu o expresie destul de iritata pe care incerca sa o ascunda. Din pacate nu-i reusea prea bine. evident faptul ca trebuia sa fie aici, la ora asta nu se aflase in planuriel ei cand se culcase in seara din-nainte
"Cafea, domnule?"
"Mersi, Maria. Las-o pe birou"
"Da, domnule. Mai doriti si altceva, domnule?"
"Nu. Nu e nevoie. Si scuze ca te-ai trezit cu nopatea-n cap din cauza mea"
"Astea-s regulile, sennor...err...domnule" Asta a fost primul indiciu al descendentei ei latino-americane...evident, in afara de nume
"Da...stiu....astea-s regulile....reguli...protocoale" Restul replicii o continua in gand "La naibea cu toate astea! Prostii fara sens si fara noima!"
Cafeaua era excelenta. Ca de obicei
"Cafea neagra..." gandii si incepu sa zambeasca "Cafea neagra pentru un om negru" amestecul de ironie a sortii si ora total inumana aproape ca l-au impins sa izbucneasca in ras
"Domnule?!" zise silueta care parca aparuse de nicaieri in birou
"La naiba! asta de unde a mai aparut??" Se gandii in timp ce lasa cafeaua pe birou, si se intorcea spre silueta, incercand sa-si stearga zambetul de pe buze. Penumbra biroului facea acest lucru sa fie total nenecesar
"Scuzati-ma ca va deranjez domnule"
"Da.."incerca sa-si aminteasca numele persoanei din fata sa
"Da, Daniel, cu ce te pot ajuta?"
"Domnule ma gandeam ca daca tot v-ati trezit, am putea revizui agenda dumneavoastra pe ziua de azi"
"Daniel e un om bun. Dar uneori e prea concentrat pe munca lui" se gandii
"Nu, Daniel. Inca nu. Sincer cred ca in momentul asta ai vorbii singur"
"Dar domnule, asa am castiga niste ore pretioase fata de program si avand in vedere agenda dumneavoastra incarcata ma gandeam ca..."
"Daniel! Pentru numele lui Dumnezeu! Lasa-ma sa-mi beau cafeaua! Vorbim un pic mai incolo"
"Desigur domnule, cum spuneti dumneavoastra"
"Esti un om bun, Daniel. Dar uneori munca si agenda zilnica nu este totul..."
"Multumesc domnule, dar asa sunt eu....desigur daca imi ordonati sa ma schimb..."
"Glumeste...sigur glumeste...desi...nu poate sa fie atat de ingust la minte" se gandea uitandu-se la domnul Daniel care statea inca in dreptul usii gata sa iasa
"Nu. Nu cred ca e nevoie de asta. Doar lasa-ma sa-mi termin cafeaua de dimineata"
"Desigur domnule. La ce ora sa revin"
"Te chem eu, ok?"
"Da, domnule"
"Buna cafea"
"Oare cat o fii de fapt ceasu?" si in timp ce se intreba asta privirea ii aluneca inspre ceasul de birou
"Devreme...foarte devreme"
"Daca tot sunt treaz, hai sa-mi incep ziua. Pana la urma daniel avea dreptate"
"Daniel?! Pot sa vi in birou la mine te rog" zise incet in intercom
"Cum zic francezii?" se gandea in timp ce-si astepta secretarul "ah,da: Noblesse oblige"
Daniel tocmai intra in birou cand ochii omului de la birou alunecau inspre mapa de pe suprafata brioului de lemn masiv
"Domnule..." iar continuarea venii la unison. Daniel o zise cu voce tare in timp ce omul de la birou o citi in gand de pe coperta mapei
"Presedinte al Statelor Unite"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu