Capitolul 1: Omul cu gogoasa

Cu totii avem lucruri preferate. Suntem toti fani a ceva sau ai cuiva. Avem companii preferate, filme preferate, produse preferate, etc.
Avand acestea in minte, v-ati intrebat vreodata de ce "ceva-ul" preferat se comporta uneori bizar?
De exemplu, va ofer pentru contemplare contemplativa un caz relativ recent; Apple lanseaza un nou produs. Vorbesc despre "The iPad" http://www.apple.com/ipad/
Personal mi se pare o chestie dubioasa. Dincolo de numele care duce gandul la produse destinate igienei feminine, designul il consider lipsit de inspiratie iar dotarile tehnice ma lasa nesatisfacut. Asa ca m-am gandit "De ce Apple?? De ce ati scos pe piata asa ceva?"
Cu voia dumneavoastra va prezint motivatia din spatele iPad-ului si a altor decizii ce aparent sunt lipsite de sens
Imaginati-va o sedinta la o multinationala. Sunt prezenti toti conducatorii de departamente. Pe ordinea de zi este lansarea unui nou produs. Atmosfera este tensionata si se pun in discutie probleme majore. De cateva ori consilul director chiar pune in discutie revocarea din functie a conducerii. Secretarele deja fac scurta la mana "stenogramarea" sedintei. Aerul e imbacsit de mirosul amestecat de fum de trabuc, tigari de toate formele si marimile, aroma de cafea ieftina parfum amestecvat cu sudoare si aroma bine-cunoscuta din anii de facultate de "neuroni parjiti". Discutia pare ca nu se va termina niciodata. La un moment-dat, chiar cand Directorul executiv, extenuat de stress da ochii peste cap si dupa ce penduleaza de cateva ori inainte si inapoi lasa sa i se prabuseasca capul de masa de sedinta, se intampla ceva neasteptat.
Chiar in momentul in care capul Directorului impacteaza masa, facand toate cestile sa tresara si mici aburi de scrum si fum sa se ridice din scrumierele prea-pline, usa de la sala de sedinte se deschide. O lumina calda invadeaza camera. De undeva din departare se aude un sunet de harpa si niste trompete in surdina. Chiar si sunetul de ciocan pneumatic, de la echipa de muncitori care lucrau la nivelul starzii la niste conducte din subteran, care servise drept fundal sonor al sedintei pana atunci, amuteste. In spatiul usii se prefigureaza o silueta majestica. Un miros cald de paine proaspata, lapte si scortisoara se prelinge in sala de sedinte, acoperind instant toate celelalte "arome" si atatand imagini calme din copilarii de mult apuse in mintile celor prezenti.
Toata sala se intoarce la unison spre silueta din usa care parca emana valuri de calm si in acelasi timp de "awe". Timpul parca sta locului. Muzica apropae angelica se aude din ce in ce mai aproape si toata sala e acum invalurita de lumina galbena si de mirosul acela imbietor de paine proaspat scoasa din cuptor.
Silueta majestica paseste in camera!!
Si intr-un val de senzatii, timpul revine brusc la cursul sau normal. Lumina calda dispare in trmuraturile neonului de pe hol, muncitorii din strada incep iar sa "cante" la ciocanul pneumatic din dotare si toata sala se uita cu ochii mari, imprumutati parca din serialele de animatie japoneze la persoana ce sta acum in sala de sedinte
Total anticlimactic, persoana ce sta un sala de sedinte acum este un tanar la inceput de varsta a doua, in pantaloni trei sferturi kaki, sandale, un tricou alb peste care atarna o camase viu colorata. In mana stanga tine un pahar cu un lichid alb, probabil lapte. in mana stanga tine o jumatate de gogoase cu glazura de ciocolata, ciocolata care cumva a curs pe jumatate din atebratul personajului.
Omul clipeste de doua ori, inghite bucata de gogoasa pe care o avea in gura, cu *gulp* destul de sonor si zice:
Ba, io zic sa-i zicem iPad....
Ia o gura de lapte, se intoarce si iese din camera de sedinte.