uneori cel mai greu e sa incepi. Asa ca acest paragraf nu are absolut nicio legatura cu ce vroiam sa discut in postul asta (sincer cineva ar trebui sa bage in limba noastra care e o comoara niste cuvinte noi). Nu numai ca nu are noima dar este "o bataie de camo" de nota 13 (pe scala de la a la z).
Acestea fiind spuse va urez noapte buna si.....STOOOOP! (i luv pseudo-schizophrenic behaviour!!)
Deci, (nu e corect/frumos sa incepi cu "deci". so what?) ziceam in titlu ca as vrea sa vorbim despre microcosmuri. Asta nu inseamna ca o sa si vorbim despre ele dar ar fii de preferat.
Ca sa intelegeti de unde si pana unde imi venii mie asa din albastru cerului sa vorbesc despre microcosmuri. Aseara dupa ce mi-am luat "drogul" (o sa elaborez in viitor, promit) am dat sa ma culc. Si cum dadeam io asa de incepuse sa ma doara capu, ma trezesc (ironic, nu?) ca dau drumu la TV. Si la TV era un film. Si filmul era "Aliens" (http://www.imdb.com/title/tt0090605/). Si eu m-am uitat
Si uitandu-ma eu la film am realizat ceva despre natura umana. Da, stiu ca e vorba de un film si ca personajele sunt arhetipuri umane tocmai pentru a se putea spectatorul identifica mai bine cu ele. Dar nu asta e treaba. Nu aveam de gand sa demonstrez ca un film din '86 a raspuns la o intrebare milenara. Ar fii fost stupid!
Ce am realizat eu despre rasa umana are legatura cu intrebarea milenara mai sus mentionata dar inca nenumita: Omul, ca specie, este eminament bun sau rau? ("Is man inherently good or evil?")
Am realizat ca raspunsul la intrebarea asta nu e in cartile filozofilor (incep sa simt a briza cum ma gadila la pene), nu e nici in filmul de mai sus (briza se inteteste) este tocmai in blogul asta! (Na, ca m-am umflat singur in pene si acu imi iau zboru). Cu alte cuvinte, raspunsul la intrebarea daca specia umana este buna sau rea in starfundul sufletului este: Da!...Nu!....Poate?!
Mai in gluma mai in serios, si lasand umflatul in pene la o parte, filmul ala m-a ajutat sa inteleg ca nu exista un raspuns clar, scurt si la obiect la intrebarea asta. Nu exista nici macar un singur raspuns.
Revenind la ideea de microcosm. Considerand filmul respectiuv ca un microcosm al lumii reale, am intalnit cele mai mari calitati dar si cele mai odioase defecte ale rasei umane. Apatie, devotatment, incredere, lacomie, eroism, lasitate, abnegatie, depresie si lista poate continua. Si ce e cel mai interesant sau inspaimantator in acelasi timp este ca toti suntem asa. Toti avem in diverse masuri aceste calitati. Iar comportamentul nostru intr-un moment-dat este rezultatnta amestecului asta de caracteristici. Poate ca nu spun nimic nou pentru unii dintre voi ("Da, John! Puii mei, mai citeste si tu niste carti, frate!! ce vii cu idei d'astea de anu intai semetru 1?!?"). Dar este ceva nou pentru mine. Vedeti voi pana de curand credeam ca oamenii au o calitate dominanta stabila in timp dar nu neaparat permanenta sau de ne-modificat. Mai nou, consider ca personalitatea umana este de fapt un melanj de stari si caracteristici aflate intr-un echilibru instabil iar din "lupta" continua dintre ele si din raportarea la mediu rezulta comportamentul individului.
Cat despre bunatatea sau rautatea umana, n-am un raspuns pentru voi. n-am unul nic pentru mine.
In strafundul fiintei mele, cred si imi doresc ca omul sa fie bun. studiile recente au demonstrat ca atunci cand oamenii coopereaza sunt eliberati hormoni care dau o stare de fericire si de bine. Astfel, se considera mai nou ca hoinidele in general si Homo Sapines Sapiens in particular ar fii "hard-wired" ( scuze, nu stiu cum sa traduc asta..."presetat" ar fii o idee) sa coopereze unii cu altii.
De multe ori insa realitate aimi dovedeste ca poate nu este asa. Dorinta, de fapt imboldul, de a face ceva ce stim sigur ca ne este interzis este demonstart a fii prezent in comportamentul uman inca din copilarie. Pericolul, situatiile stresante, sperieturile, amanti/amante abuzive, violuri, omoruri, furt, delapidari de fonduri toate astea se traduc in corpul omenesc printr-un singur cuvant: ADRENALINA. Si adrenalina e buna...e ca un drog...iti simti mainile si picioare mai reci un pic si totul devine clar; iti simti fiecare muschi ca e gata de actiune si iti place...iti place foarte mult. Si daca iti place foarte-foarte mult si nu ai cum sa ajungi la ea prin metode "acceptate"? daca montagne-russe-urile devin banale? Daca violenta virtuala nu te mai satisface?Daca.....daca ai lua masca aia de schi si ai intra intr-o banca....nu vei rani pe nimeni si nimeni nu va fi ranit....va fii doar distractie nevinovata...nu? poate ca nu...
"Savanticeste" vorbind omul are in el circuitele necesare de a fii eminamente bun dar potentialul de a fii eminamente rau.....
Nu am de gand sa inclin balanta in nicio parte. Eu raman la "credinta" mea ca omul a evoluat (scuze creationistilor, dar Doamne-Doamne nu a facut omu din lut+suflu Divin) pentru a coopera si ca rezultat direct cred ca omul, in adancul sau este bun.
Si toata discutia asta (monolog pe care ar fii tare sa-l tranformam in dialog si pe urma in discutie) a pornit de la faptu ca eu nu aveam somn azi-noapte...sau azi-dimineata....
Multam fain pentru lectura si va mai astept p'acilea
n-am inteles de ce crezi ca adrenalina e buna :) desi sunt de acord cu tine ca e un drog. mi se pare un catalizator, dar care nu-i bun sau rau in sine, ci depinde ce te determina sa faci...
RăspundețiȘtergeresi iarasi sunt de acord ca nu exista vreun raspuns la intrebare. dar intuitia mea e ca omul e bun (nu in sensul moral crestinesc), ci in sensul "Avatar" - adica are tendinta naturala catre prezervare (nu neaparat a lui ca individualitate, ci si de prezervare a lumii din jurul lui, ceea ce inseamna si ca are tendinta catre cooperare, altruism, sacrificiu, nu e inerent egoist si distrugator.
acum, ramane de discutat ce parere ai despre teoriile de psihologie sociala d'alde Stanford experiment&shit, unde practic omul nu e nici bun nici rau dar poate ajunge la extreme daca i se da prea multa putere....