Capitolul 10 (cred)

Cand eram (mai) mic, tin minte ca vroiam sa fiu mare. Vroiam sa termin cu scoala, sa am servici sa am casa, sa am salariu sa platesc taxe, sa am nevasta, copii, stiti si voi...tot tacamul. Acum ca sunt (mai) mare vreau sa am vacanta, vreau sa am 10 minute de pauza la fiecare 50 de minute de munca, vreau ca tezele si extemporalele sa fie cele mai mari griji ale mele si mai ales vreau ca statul sa imi asigure o masa pe zi (noi n-am avut corn si lapte....)

Nu traiesc in trecut si nici nu tanjesc dupa el. Dar uneori, doar uneori imi amintesc cu jind de zilele alea.

Poate ca nu duc doru atat de mult vietii de "scolar" sau "licean" sau "student" cat micilor tabieturi pe care le aveam. Spre exemplificare: 2-3 de dat ture in juru blocului cu bicicleta (generala); ziar, cafea si trabuc in fiecare sambata dimineata (facultate) si altele asemenea. Nimic nu ma impiedica sa le fac din nou (ok, nu mai stau la bloc si nu mai am bicicleta Pegas....mama lor de zidari ciorditori...), adica nu ma impiedica nimic obiectiv. De fiecare data cand ma gandesc serios sa reiau un obicei mai vechi, ceva in mine zice "Esti sigur? nu ai ceva mai interesant sau mai placut de facut?" si vocea asta interioara are dreptate in 99% din cazuri (1% nu are dreptate dar imi este oricum prea lene sa fac ce vroiam sa fac)

Intr-un fel cred ca este mai mult vorba de (un fel de) frica de schimbare. Sau poate ca nu. Nici nu stiu ce rost are tot postul asta. Nu am o tinta, un tel la care vreau sa ajung. Nu am nici macar o ideee. Scriu ce-mi vine la mana. Sau ma rog, nu chiar tot. Desi nu zice nimeni ca pornografia si erotismul nu-si au locul lor in blogul meu.

Gata cu prostiile. Ma intorc la munca. Multumesc pentru atentie (sau lipsa ei)