Capitolul 11: Iepuras

Stiti bancul cu iepurasul si lupu in care lupu il tot bate pe iepure ba pentru ca nu are tigari, ba pentru ca nu are bricheta, sau chibrite sau pipa iar la final cand iepurele avea cam tot ce-i putea cere lupu, lupu il bate ca n-are sapca?

Mi se pare cel mai calcator pe nervi cand cineva tot tine sa-ti reproseze absolt orice din 5 in 5 minute. Nu vi s-a intamplat niciodata? Orice ai face orice ai spune, nu e bine si oricum nu prea sti ce faci. Si fereasca Sfantu sa incerci sa te explici ca erupe Vezuviul.

Nu as vrea sa intelegeti ca sunt devastat, distrus si lasat la pamant intr-o balta de sange (moaral vorbind). Sunt doar un pic frustrat. Dar cred ca dupa 26 de ani de convietuire m-am imunizat (partial).

Va multumesc pentru atentie. Sa aveti o zi mega-super-ultra awesomez!

Capitolul 10 (cred)

Cand eram (mai) mic, tin minte ca vroiam sa fiu mare. Vroiam sa termin cu scoala, sa am servici sa am casa, sa am salariu sa platesc taxe, sa am nevasta, copii, stiti si voi...tot tacamul. Acum ca sunt (mai) mare vreau sa am vacanta, vreau sa am 10 minute de pauza la fiecare 50 de minute de munca, vreau ca tezele si extemporalele sa fie cele mai mari griji ale mele si mai ales vreau ca statul sa imi asigure o masa pe zi (noi n-am avut corn si lapte....)

Nu traiesc in trecut si nici nu tanjesc dupa el. Dar uneori, doar uneori imi amintesc cu jind de zilele alea.

Poate ca nu duc doru atat de mult vietii de "scolar" sau "licean" sau "student" cat micilor tabieturi pe care le aveam. Spre exemplificare: 2-3 de dat ture in juru blocului cu bicicleta (generala); ziar, cafea si trabuc in fiecare sambata dimineata (facultate) si altele asemenea. Nimic nu ma impiedica sa le fac din nou (ok, nu mai stau la bloc si nu mai am bicicleta Pegas....mama lor de zidari ciorditori...), adica nu ma impiedica nimic obiectiv. De fiecare data cand ma gandesc serios sa reiau un obicei mai vechi, ceva in mine zice "Esti sigur? nu ai ceva mai interesant sau mai placut de facut?" si vocea asta interioara are dreptate in 99% din cazuri (1% nu are dreptate dar imi este oricum prea lene sa fac ce vroiam sa fac)

Intr-un fel cred ca este mai mult vorba de (un fel de) frica de schimbare. Sau poate ca nu. Nici nu stiu ce rost are tot postul asta. Nu am o tinta, un tel la care vreau sa ajung. Nu am nici macar o ideee. Scriu ce-mi vine la mana. Sau ma rog, nu chiar tot. Desi nu zice nimeni ca pornografia si erotismul nu-si au locul lor in blogul meu.

Gata cu prostiile. Ma intorc la munca. Multumesc pentru atentie (sau lipsa ei)

Capitolul 11: Buna Dimineata

Am avut un vis foarte dubios. Ceva cu zile de nastere, posturi (alea in care nu mananci), viniluri si costumatii bizare (aparent imi sadea bine in imitatie de piele, rosu si negru. nu comentez). Foarte dubios.

M-am trezit din visul asta cu o pofta sa mai dorm (extra jumatate de ora. extaz) si cu o pofta de mic dejun. Apropo, pentru cine nu stie, sunt la cura din nou. Nu pt ca sunt un div (varianta masculina de la diva?) cat pentru ca reusisem sa-mi #$% metabolismul pe toate partile. Asa ca m-am snobit de tot (cel putin asa mi se pare mie) si m-am dus la un (o, de fapt) nutritionist (a). Ca sa scurtez povestea, ieri mi-a schimbat regimul. Mananc din nou carne si branza si chestii normale (legume si peste la abur a fost interesant dar nu mai vreau sa vad asa ceva in urmatoarele luni). Asa ca plin de zel, mi-am pregatit micu-dejun, mi-am turnat o cana mare de cafea, am teerminat masa, mi-am luat cafeaua la calculator si scriu asta.

In concluzie, Buna Dimineata!

"Iritation Blues"

Nu sunt o fire belicoasa. Sincer! Imi place viata prea mult ca sa ma sinucid, facandu-mi sange rau des. Incerc sa fiu cat mai calm posibil, cat mai des posibil.

Cu toate astea, unele lucruri ma calca pe, proverbialii, botosi.

Ma enerveaza sa fiu luat de fraier/prost. Nu neaparat pentru ca cineva ar incerca sa ma traga pe sfoara (pana la urma urmei nu-i rau cine cere e prost cine acepta) cine intr-un mod paradoxal din supra-abundenta de apreciere de sine. Cu alte cuvinte, "cum de nu este evident ca nu o sa ma las dus de tine? Nu exud destul 'awsome' ca sa fie evident ca nu ai nicio sansa sa ma pacalesti?". Da, da, stiu ca nu e tocmai normal sau sanatos sa am o parere atat de buna despre mine. Si cu toate astea, am si nu am de gand sa ma tampesc singur doar ca sa aiba unii impresia ca le merge.

Ma enerveaza cand unii nu vad ceva ce este evident. Ok, poate nu tot timpul si poate ca nu la oricine. poate ca....

De fapt tot ce-am scris mai sus e o tampenie urmata de o idiotenie.

In momentul asta m-a "enervat", in masura in care ceva ma poate enerva ceva, nonsalanta cu care unii se lauda cu non-realizari. persoane care s-au fofilat ca serpii prin viata si cariera si carora norocul le-a zambit mai tot timpul si cu toate astea au tupeul fantastic sa se creada neindreptatiti sau persecutati sau neintelesi.

Nu este doar enervant. este de-a dreptul urat. "Urat" in sensul cel mai plastic, poetic si plin al cuvantului.

N-am avut o viata foarte grea. N-am avut ghinioane peste ghinoane. Se poate spune ca am avut chiar noroc in viata. Niciodata insa, din ce tin eu minte, nu mi-am fluturat norocul in vazul lumii. In ziua de azi cand unii chiar au ghinion in viata. Cand geme Planeta sub noi de tragedii, cand exista drame autentice, sa vina unii si sa dea drept nedreptatiti si persecutati si altele asemenea si de fapt ei sa fie mult mai favorizati decat media(ce medie? sunt favorizati. punct. indiferent de scala si standarde) este pur-si-simplu sinistru. Scarbos. Da. Cred ca "scarbos" este un cuvant bun. Imi este scarba de persoanele care au noroc si nu au bunul simt sa recunoasca. Nu cer nimanui sa fac matanii si aduca osanale Fortunei. Nu as dori decat un dram de bun-simt in a recunoaste ca soarta a fost mai buna cu tine decat cu ei. Cer mult? Ti se pare ca e absurd asta? Trist.

Gata. Mi-am varsat amarul. Ma simt mai bine acum. Ma intorc la munca. Va multumesc pentru atentie!